International 100+ UltraRunning Foundation

Connecting Ultrarunners Across The Globe


În loc să încerci să-ți suprimi


 furia, mai bine ai începe


 să o folosești

Autor:  Andrei Nana
Traducerea si Editarea:  Vlad Tanase

Versiunea originala a articolului a fost publicata in Psych Central - 24 Decembrie 2014 Stop Reducing Your Anger And Start Using It


„Încearcă să-ți reduci furia!”, „Scapă de furia asta!”, „Furia asta a ta o să te omoare într-o zi!”. Cu toții am auzit cele de mai sus și de fiecare dată înseamnă același lucru: furia nu este bună. Dar ceea ce scăpăm din vedere este că furia este de fapt un sentiment și încă unul foarte necesar. În multe feluri, furia nu este diferită de dragoste. Cu toții ne naștem cu acest sentiment, el reprezintă o parte din bagajul nostru genetic. Așadar de ce am încerca să scăpăm de acest sentiment? De ce furia este așa un sentiment negativ?


Poate că ar fi bine să reconsiderăm furia ca și sentiment. Poate că ar trebui să percepem furia ca pe un combustibil, o sursă de putere și în loc să încercăm să o reducem, să învățăm să o folosim. Ai înțeles bine: să o folosim pentru a ne atinge scopurile.


Hai să privim furia dintr-o perspectivă evoluționistă. Furia este instinctivă, este un mecanism de supraviețuire pe care îl accesăm în situații periculoase. Folosim furia atunci când suntem atacați și viața ne este în pericol: pulsul ne crește, presiunea sangvină ne crește și ea, respirația ni se accelerează iar mintea ni se concentrează pe un singur aspect – eliminarea pericolului. Acest ciclu pericol-furie-luptă ne este adânc înrădăcinat. Unele persoane sunt mai abile în a-și concentra furia pentru a supraviețui decât alții, dar cu toții experimentăm schimbările fizice și psihice pe care furia ni le induce atunci când suntem în pericol.


Însă furia nu trebuie neapărat să fie doar un răspuns instinctiv. La fel ca orice alt sentiment, putem învăța să ne controlăm furia, să o canalizăm dacă vreți, pentru a ne atinge scopurile. Chestia asta este de fapt un paradox.


Cunoașterea actuală ne învață despre echilibru, religiile orientale vorbesc despre Yin și Yang, despre cum nu putem avea una fără a o avea și pe cealaltă și despre cum nu putem scăpa de faptul că dacă vrem dragostea, trebuie să avem în același timp și furia ca parte din noi. Ne înfuriem pentru că unele lucruri contează pentru noi și ne înfuriem și mai tare din dragoste, dacă putem spune așa. Cei mai pasionali oameni înțeleg pasiunea ca pe un amestec de furie (intoleranță față de starea de fapt a unor lucruri) și dragoste (dorința de a îmbunătăți lucrurile).


Cu toate acestea, cu toții iubim să stăm în zonele noastre de confort și nimănui nu-i convine să iasă din aceste zone. În mod natural, unii oameni au aceste zone de confort ceva mai vaste decât ceilalți, însă un lucru este clar: cu toții avem o astfel de zonă. Însă toate schimbările, fie ele pozitive sau negative, sau procesul de învățare au loc în afara acestei zone. Pentru a ieși din zona noastră de confort ne putem folosi de sentimente diferite, inclusiv de furie. Nevoia autentică de schimbare survine atunci când am obosit să stăm în același loc. Să luăm câteva exemple.


O persoană decide să iasă dintr-o relație abuzivă și să schimbe ceva, însă acest lucru se petrece doar atunci când „i-a ajuns!”. Până la momentul la care a ajuns la fundul paharului, acea persoană se află în zona sa de confort. Poate că ar vrea să schimbe ceva, poate că și încearcă să facă asta, însă va găsi scuze și se va reîntoarce la stadiul anteior, în zona sa de confort. Adevărata schimbare se va petrece doar după ce se înfurie pe propria persoană și pe cel care crează această situație, pentru ca au acceptat amândoi această stare de fapt.


O persoană cu comportament adictiv se află în aceeași situație. Va continua să eșueze în a face o schimbare până într-o zi în care se va înfuria atât de tare încât va înceta să mai accepte starea de fapt existentă și va lua decizia să lupte pentru a schimba ceva.


Furia poate fi utilizată pentru a facilita o evadare din orice situație percepută ca fiind periculoasă, dar poate de asemenea să fie folosită și pentru a ne dezvolta.


În ultraatletism, sportivii care aleargă curse de 160 km sau chiar mai mult, vor eșua în a le finaliza în aproape 50% din cazuri. Cu toatea acestea, există sportivi care nu eșuează niciodată. Și ce este și mai interesant este faptul că furia ajută la procesarea durerii și nicăieri acest proces nu este mai important decât atunci când încerci să-ți depășești limitele fizice. Însă cu toții ne împingem aceste limite până la un punct; un alcoolic de exemplu își împinge această limită până la momentul la care alege să pună sticla jos, iar un depresiv își împinge limitele până la momentul la care alege într-un final să lupte pentru a avea viața pe care și-o dorește. 


Cu toții putem să contribuim la creșterea acelei rate de succes în ultramaratoane dacă am putea învăța să ne folosim furia pentru scopurile pentru care a fost „creată” cu adevărat, acela de a lupta pentru ceva ce contează cu adevarat.


Așadar, de ce nu am învăța să folosim furia pentru a ne atinge scopurile?


Învață să-ți controlezi furia în loc ca aceasta să te controleze pe tine. Imaginează-ți doar ce ai putea realiza dacă te-ai înfuria atât de tare încât să refuzi eșecul.